Cine declanseaza nasterea, mama sau bebelusul? Mister! Numeroase elemente ne fac sa credem ca fatul ar da semnalul. Catre sfarsitul sarcinii, cand corpul copilului apasa pe baza uterului, se produc niste contractii frecvente si nedureroase: uterul se intareste prin undele verticale, apoi se destinde.
Atunci cand contractiile se produc in mod regulat, intretinandu-se si devenind sensibile, putem spune ca a inceput travaliul, adica procesul propriu-zis al nasterii. Colul se va deschide datorita pozitiei copilului si contractiilor care efectueaza asupra lui o miscare de apasare pe verticala. Mai intai, colul „dispare”: mai inainte era lung vertical si inchis, acum el se ingusteaza. De indata ce a „disparut”, colul se dilata lent pana cand atinge o deschidere de 10 cm..
Punga care tine apa (membranele continand lichidul amniotic) in care pluteste bebelusul se rupe fie inainte de inceperea travaliului, anuntand nasterea apropiata, fie in timpul travaliului.
Cand colul sa dilatat la maximum, o serie de contractii violente imping bebelusul spre exterior. Mama, la indicatiile moasei, incepe si ea sa se screama in mod voluntar atunci cand apare contractia si da nastere copilului.
Contractiile continua provocand dezlipirea placentei: cu aceasta nasterea ia sfarsit.
Pregatirea in vederea nasterii
Mult timp femeile au cunoscut „durerile facerii”. In prezent pentru ca durerea sa nu puna stapanire pe ele, femeile invata sa stapaneasca diferitele etape ale nasterii; tehnicile folosite, intemeiate de cele mai multe ori pe controlul respiratiei, le permite trairea acestui eveniment cu mai multa seninatate, ajutandu-si in acelasi timp bebelusul sa vina pe lume. Anestezia peridurala care inlatura sensibilitatea bazinului, face ca mama sa nu mai sufere din cauza contractiilor. Aceasta necesita insa niste examene prealabile.
Nasterea
Nasterea este legata fara doar si poate de primul soc emotional al fiintei umane. In timpul contractiilor, bebelusul nu este prea bine oxigenat, deoarece vasele cordonului ombilical sunt comprimate. Mama, daca stapaneste bine tehnicile respiratorii, poate ameliora oxigenerea copilului dupa fiecare contractie. Moasa sau medicul obstretician supravegheaza bataile inimii copilului cu ajutorul unui monitor, fiind gata sa intervina in caz de urgenta.
La nastere, copilul paraseste mediul acvatic pentru a intra in mediul aerian. Aceasta trecere este exprimata printr-un tipat, atunci cand aerul patrunde pentru prima data in plamanii lui. De acum inainte el va fi nevoit sa respire, sa manance si sa efimine de unul singur. Cordonul ombilical care devine inutil, inceteaza sa mai bata. Medicul il taie la cativa centrimeti de burta copilului, cicatricea care va ramane formand buricul.
Adoptia propriului copil: trezirea sentimentului matern
Fiecare femeie atunci cand este gravidaisi viseaza propriul copil. Insa acest copil imaginar nu are nici infatisarea, nici comportamentul celui pe care ea il va aduce pe lume. Mamei ii trebuie ceva timp pentru a-si „adopta” bebelusul si a descoperi gesturile materne.
Alaptarea la san, prin placerea fuziunii pe care o creaza, usureaza aceasta relatie.
