Am o prietena, Ana, care, in ciuda unei miopii forte, iese la bar de-a dreptul fara ochelari („n-am chef sa dansez avand un look de profa de istorie-geografie”) sau lentile („sa-mi bag degetul in ochi, nu, multumesc”). Strategia obisnuita: „Imi identific prietenii cam dupa silueta lor generala, ca intr-o baie de aburi”. Problemele incep atunci cand e vorba de necunoscuti: „Un brunet mare care ma obseda de la petrecerea la care l-am cunoscut m-a cautat la birou cateva zile mai tarziu. Cand l-am revazut, dotata de aceasta data cu ochelari, am urlat in mine insami: era atat de nasol! 0 oroare… cah! Si cand ma gandesc ca vazut in ceata ma facea sa visez! Am reusit sa scap de el bagandu-i-I pe gat unei prietene…”
Clasic: lentila care iti cade drept in sifon…
Dar interesati-va in jurul vostru: dintre ultra-complexate se recruteaza abonatele pe viata la lentile de contact. Lentilofilele se impart in doua tabere: cele care poarta lentile moi si abonatele la (semi)rigide, din cauza secretiei lacrimale.
Cateva mini-drame clasice clasate ca semi-rigide:
- Aventura de la chiuveta: ne retragem discret pentru a merge sa ne subliniem cu o ultima dunga de tus privirea de jaratic. Cum tragem pleoapa, lentila cade de pe ochi chiar in sifonul chiuvetei. Ce facem acum?
Optiunea nr. 1 (imposibila intr-o cafenea sau in orice alt loc public): sa-I batem la cap pe El ca sa se joace de-a instalatorul si sa desfaca toata tevaria (in seria „Nu exista dragoste, exista numai dovezi de dragoste”… Mai ales cu pretul lentilei.). Optiunea nr.2: sa ne disimulam nenorocirea si sa strangem din pleoape toata seara.
- Aventura cu sarutul: sarutandu-ne cu inflacarare, bratul lui ne atinge pasager pleoapa, facand ca unul din pretioasele discuri sa Ramane sa-I recuperez, eu cautandu-l in patru labe pe mocheta (sau mai rau, in nisipul de pe plaja), el impietrit pe loc de un „mai ales nu to misca”, latrat fara pic de amabilitate. Daca nu it regasesc (din cauza acestui idiot, pardon, neindemanatic) trebuie sa ma retin de la a-i crapa ochii…
- Aventura cu paharul cu apa: „Merseseram sa dormim la el si nu aveam la mine nici suportul de lentile, nici solutiile lor, imi povestea Nadia. Asa ca mi-am pus lentilele intr-un pahar cu apa. Dimineata, paharul era got. Andi ii bause!”. l-au mai ramas ochii ca sa planga. De ras…
- Inevitabil: praful din ochi care transforma o plimbare romantica „sabadabada” in pur cosmar oftalmic. Tortura care nu inceteaza decat atunci cand iti scoti precipitat lentila, sau daca reusesti sa ineci scanteia in valuri de lacrimi. Bilantul, un ochi inrosit si micsorat si un rime) in deruta. De unde teroarea invitatiei neprevazute, care necesita strategii complicate: „Nici nu-mi mai aduc aminte de cate on am ascuns cu stoicism tipilor ca pe moment eram chioara. Cosmarul? Acest gen de propunere: „Mergem la cinema? Cu masina, bineinteles.”. Sau de cerere: „Poti sa-mi spui numarul strazii de pe placuta aceea?”. Ingrozitor si sa vezi: un meniu la trei „Meniul? Scris cu creta pe tabla de acolo, domnita…”„Ai un ochi albastru si unul caprui inchis”Si lentilele medicate si colorate trebuie sa le manevrate cu prudenta… Cum sa treci intr-o clipita de la sublim la ridicol? „S-a intamplat ca mi-am pierdut o lentila fara sa-mi dau seama, imi povestea Paula. Tipul cu care eram in vraja mare m-a privit deodata cu stupoare: Ai un ochi albastru si unul caprui inchis”…Atentie la ochi! Ca sa iasa la un bar, Stela isi transformase irisii de un caprui obisnuit in doua lacuri verzi de jad, gratie unor nebanuite lentile.
