Viata este formidabila.La 6 luni flux ma aflu in ceea ce observatorii federali numesc putin c-am pompos „varsta de aur a sarcinii.Gata cu greturile, gata cu somnul de amiaza cu fruntea sprijinita pe un maldar de dosare.Imi port micutul din pantec tantosa,cum isi poarta femela cangur puiul in marsupiu.
Iar tinerii de 16 ani se hotarasc in sfarsit sa cedeze locul in autobuz venerabilei cetatene care se pregateste sa-i ofere Romaniei un nou contribuabil.Desigur, numai un orb nu si-ar da seama ca sunt gravida.Dragut din partea lor, oricum.Bebelusul cel agitat imi trage din cand in cand cate un picior,iar burtica mi se misca in locul respectiv,lucru care il emotioneaza profund pe taticul lui. Care ii sopteste cuvinte tandre, seara, lipindu-si capul de brutica mea.”Alo, bebe, ce mai faci? Aici e tata.Ma auzi bine?”
Ieri, rasfoindu-mi fisa medicala, ginecologul mi-a pus o intrebare.Grea intrebare! „Cu rahianestezie sau fara?”Cum Doamne iarta-ma sa stiu?O si vad pe bunica incruntandu-se:”Cum adica?Tu, o Popescu (este numele meu de fata) sa ai nevoie de anestezie ca sa aduci pe lume un copil?”.
Insa, pe de alta parte, imi aduc aminte si de verisoara mea,Ioana cea viteaza,care vrand sa nasca normal si firesc, a urlat timp de 7 ore jumatate fara oprire.Si atunci? De unde sa stiu eu?Cum sa-mi fac o idee despre o durere pe care nu am cunoscut-o niciodata, din moment ce voi aduce pe lume primul copil?
Ma intorc acasa plina de indoieli si de intrebari. Ion, care a doua zi are o sedinta si si-a adus acasa dosarele ca sa le pregateasca, face ochii mari:”Eu as alege rahianestezia”, afirma sotul meu brav, care isi va primi copilul „pe tava” fara sa fie obligat sa indure nici cea mai mica contractie. „Nu uita ca esti cam sensibila. Anul trecut cand ti-a intrat o teapa in picior ai urlat o jumatate de ora.”
„Gasesc ca esti putin cam nedreapta cu Ion, imi explica prietena mea Florina, doctor in psihologie.Nu uita ca el trece printr-o adevarata revolutie afectiva. Erai sotia lui si acum vei deveni mama.Imaginea ta de femeie insarcinata il face sa se gandeasca la mama lui, pentru ca ai devenit de neatins, esti sacra acum… Nu se mai pune problema sa se poarte cu tine ca inainte.”
Am ramas nauca.De unde le scoate asta pe toate? Si eu care nu i-am spus decat ca sotul meu model, cand ma insoteste la medic, nu scapa niciodata ocazia sa-si intoarca capul dupa picioarele asistentelor.Daca taceam filozof ramaneam…
Ii dau, totusi, dreptate prietenei mele: am inceput sa-mi pun si eu unele intrebari in ceea ce priveste raceala sexuala a sotului meu.Oare nu il mai atrag deloc?Sau cauza sa fie uleiul de migdale cu care ma ung pe tot corpul seara,ca sa nu fac vergeturi?
„Stai linistita!, imi spune Laura,o alta prietena din copilarie care, spre deosebire de Florina, nu se crede Freud.Burta ta mare este de vina, il impresioneaza…Ai sa vezi, dupa ce ai sa nasti, Ion va fi din nou nebun dupa tine.”
