Functionarea sexuala este un proces bio-psiho-social complex, coordonat de sistemele neurologice, vasculare si endocrine. In plus fata de factorii biologici, factorii psihosociali precum credintele sociale si religioase, starea de sanatate, experienta personala, etnia si conditiile socio-demografice si statutul psihologic al persoanei / cuplului joaca un rol important in functionarea sexuala adecvata a unei persoane. In plus, activitatea sexuala incorporeaza relatii interpersonale, fiecare partener aducand atitudini, nevoi si raspunsuri unice in cuplu. O defectiune in oricare dintre aceste zone poate duce la disfunctii sexuale, asa ca nu ezita sa mergi in vizita la medic pentru un control, sau poti gasi tratamente pe https://esexshop.ro/info/tratamente.
Prevalenta disfunctiei sexuale in populatia generala este foarte mare. Se sugereaza ca aproximativ 43% dintre femei si 31% dintre barbati au un anumit tip de disfunctie sexuala. Printre barbati, ejacularea precoce este cea mai frecventa disfunctie sexuala. Nu exista un consens in ceea ce priveste cea mai frecventa disfunctie sexuala la femei, cu unele studii care raporteaza tulburarea de dorinta sexuala hipoactiva ca fiind cea mai comuna, urmata de tulburari de orgasm si excitare; in timp ce alte studii sugereaza ca dificultatea de a obtine orgasmul si uscaciunea vaginala sunt cele mai frecvente tipuri de disfunctie sexuala la femei. Problemele de disfunctie sexuala pot fi dobandite de-a lungul vietii, generale sau situationale.
Desi problemele sexuale sunt foarte raspandite, acestea sunt frecvent recunoscute si sub-diagnosticate in practica clinica. De asemenea, se remarca faptul ca clinicienii nu inteleg abordarea pentru identificarea si evaluarea problemelor sexuale. Adesea este recomandat ca psihiatrii tratanti si specialistii colaboratori sa posede cunostinte largi si atitudine adecvata fata de sexualitatea umana.
Conceptele esentiale care stau la baza gestionarii problemelor sexuale sunt adoptarea unui cadru de evaluare si tratament centrat pe pacient. Principiile medicamentelor bazate pe dovezi pot fi urmate atat de barbati, cat si de femei, in planificarea diagnosticului si a tratamentului si adoptarea abordarilor comune de gestionare a disfunctiei sexuale. Scopul acestor orientari este de a prezenta un cadru pentru evaluarea, tratamentul si urmarirea pacientului / cuplului, care prezinta disfunctii sexuale. Speram ca aceste recomandari ar ajuta la facilitarea gestionarii adecvate a pacientilor care prezinta diverse tipuri de disfunctii sexuale.
Comparativ cu DSM-IVTR, DSM-5 are mai putine categorii pentru descrierea disfunctiei sexuale si a furnizat disfunctii sexuale specifice genului. Alte modificari majore ale DSM-5 includ criteriile de durata. Conform DSM-5, durata minima pentru a face diagnosticul disfunctiei sexuale este de 6 luni (cu exceptia disfunctiei sexuale induse de substante / medicamente) pentru aproape toate tulburarile si, de asemenea, specifica ca frecventa disfunctiei sa fie de 75-100%. DSM-5 a eliminat si categoriile de tulburari de aversiune sexuala si disfunctie sexuala din cauza unei afectiuni medicale generale. Categoria de disfunctii sexuale induse de substante este acum etichetata ca Disfunctie sexuala indusa de substante / medicamente. Categoria NOS a fost, de asemenea, eliminata. Disfunctia sexuala indusa de substanta sau medicatie a fost retinuta ca atare. Diverse tipuri de disfunctii sexuale sunt clasificate pe baza debutului si a contextului.
ICD-10 descrie tulburarile sexuale din rubricile: Disfunctie sexuala, care nu sunt cauzate de tulburari organice sau boli, sub rubrica larga a sindroamelor comportamentale asociate cu tulburari fiziologice si tulburari fizice, tulburari de identitate de gen, tulburare de preferinte sexuale, Tulburari psihologice si de comportament asociate cu dezvoltarea si orientarea sexuala, la rubrica mare a Tulburarilor de personalitate si comportament a adultilor.
Desi ambele sisteme nosologice au tulburari sexuale clasificate, dar nu includ anumite tulburari sexuale frecvent intalnite de catre clinicienii indieni. Cercetatorii indieni au facut aluzie catre existenta anumitor conditii clinice sexuale unice determinate socio-cultural, cum ar fi, sindromul Dhat si intelegerea cu privire la potenta. Sindromul Dhat a fost codat in ICD-10 in alte tulburari nevrotice. Entitatea clinica de retinere despre potenta este legata de credinta obisnuita in majoritatea subculturilor indiene ca masturbarea si emisiile nocturne inainte de casatorie au dus la pierderea potentei in relatiile conjugale. Masturbarea este considerata a fi responsabila pentru Cercetatorii indieni care au facut aluzie constanta la existenta anumitor conditii clinice sexuale unice determinate socio-cultural, cum ar fi, sindromul Dhat si intelegerea cu privire la potenta.
