Science fiction, prescurtarea SF sau fictiunea, o forma de fictiune care se ocupa in principal de impactul stiintei actuale sau imaginate asupra societatii sau a indivizilor. Termenul de science fiction a fost popularizat, daca nu a fost inventat, in anii 1920 de catre unul dintre principalii avocati ai genului, editorul american Hugo Gernsback. Premiile Hugo, acordate anual din 1953 de catre World Science Fiction Society, sunt numite dupa el. Aceste premii de realizare sunt acordate scriitorilor, editorilor, ilustratorilor, filmelor si fanzinelor de top.
Lumea Science fiction
Science Fictionul este un gen modern. Desi scriitorii din antichitate s-au ocupat uneori de teme comune de fictiune moderna, povestile lor nu au avut nicio incercare de plauzibilitate stiintifica si tehnologica, caracteristica care distinge fictiunea stiintifica de scrierile speculative anterioare si alte genuri speculative contemporane, precum fantezia si groaza. Genul a aparut in Occident, unde transformarile sociale provocate de Revolutia Industriala i-au determinat pe scriitori si intelectuali sa extrapoleze impactul viitor al tehnologiei. Pana la inceputul secolului XX, o serie de ,,seturi" de fictiune stiintifica standard s-au dezvoltat in jurul anumitor teme, printre care calatoriile spatiale, robotii, fiintele extraterestre si calatoriile in timp. ,,Teatricele" obisnuite ale fictiunii includ avertismente profetice, aspiratii utopice, scenarii elaborate pentru lumi imaginare in intregime, dezastre titanice, calatorii ciudate si agitatie politica a multor arome extremiste, prezentate sub forma de predici, meditatii, satiri, alegorii si parodii - care prezinta toate atitudinile imaginabile fata de procesul de schimbare tehno-sociala, de la disperarea cinica la fericirea cosmica.
Scriitorii de science fiction deseori cauta noi dezvoltari stiintifice si tehnice pentru a prognostica in mod liber schimbarile tehno-sociale care vor amplifica sentimentul de proprietate culturala a cititorilor si le vor extinde constiinta. Aceasta abordare a fost esentiala in activitatea lui H.G. Wells, un fondator al genului si probabil cel mai mare scriitor al acestuia. Wells a fost elev al savantului britanic din secolul al XIX-lea T.H. Huxley, a carui provocare a teoriei evolutiei lui Charles Darwin i-a adus epitetul ,,Bulldogul lui Darwin". Cariera literara a lui Wells ofera dovezi numeroase despre radicalismul latent al science fictionului, afinitatea sa pentru satira agresiva si agendele politice utopice, precum si predictiile distrugerii tehnologice.
Aceasta latura distopica intunecata poate fi vazuta mai ales in lucrarea nepotului lui T.H. Huxley, Aldous Huxley, care a fost un satirist social, un avocat al medicamentelor psihedelice si autorul unui clasic distopic, Brave New World (1932). Simtul temerii a fost cultivat si de H.P. Lovecraft, care a inventat celebrul Necronomicon, o carte imaginara de cunoastere atat de feroce incat orice om de stiinta care indrazneste sa o citeasca ajunge la nebunie (vezi oferta de carti SF pe Foxi.ro). La nivel mai personal, lucrarile lui Philip K. Dick (deseori adaptate pentru film) prezinta numeroase metafizice despre identitate, umanitate si natura realitatii. Poate cel mai sumbru dintre toate, romanele filozofului englez Olaf Stapledon prezinta toata istoria umana ca o bula fragila, care trece in fluxul galactic rece al spatiului si timpului.
Opiniile lui Stapledon erau destul de specializate pentru cititorul tipic de fictiune. Cand genul a inceput sa infloreasca la inceputul secolului XX, acesta a fost, in general, discret, in special in Statele Unite, unde s-a ocupat pentru prima data de un public minor. In urma celui de-al Doilea Razboi Mondial, science fiction-ul s-a raspandit in intreaga lume de la epicentrul sau in Statele Unite, stimulat de faze stiintifice din ce in ce mai uluitoare, de la dezvoltarea energiei nucleare si a bombelor atomice pana la aparitia calatoriilor spatiale, a vizitelor umane pe Luna, si posibilitatea reala de a clona viata umana.
