Daca infectia urinara este usor de recunoscut la copilul mare si la adulti – este identificata in mod clasic prin mictiunile dureroase si frecvente – semnele sunt mai complexe si mai putin specifice la bebelus. Trebuie, totusi, sa ne gandim sistematic la aceasta eventualitate daca bebelusul are, fara o cauza aparenta, febra persistenta, daca sufera de tulburari digestive, de lipsa poftei de mancare sau daca i se schimba curba de greutate.
Un examen citobacteriologic al probelor de urina va putea conflrma sau inflrma indoielile. Pentru acest examen, probele de urina sunt recoltate intr-o pungulita sterilizata aplicata dupa ce sexul copilului a fost dezinfectat cu un antiseptic. Probele sunt imediat duse la laborator. Rezultatele, ca si o antibiograma, care testeaza sensibilitatea eventualilor germeni la diferite antiseptice si antibiotice urinare, sunt fumizate 48 de ore mai tarziu. Tratamentul se incepe totusi o data cu recoltarea urinei. Astfel tratamentul va putea fi adaptat in functie de antibiograma, daca e cazui. Infectia urinara poate sa nu aiba o cauza evidenta, daca excludem proximitatea orificiilor naturale, intestinul gros (prin care trec milioane de germeni) si caile urinare.
In schimb, daca infectia urinara recidiveaza, poate fi urmarea unei malformatii urinare care trebuie explorata. In acest caz, doar ecografia si cistografia (vezica devine opaca permitatnd o radiografiere) pot pune in evidenta un reflux al vezicii spre uretra (care duce la rinichi).
