Azi dimineata m-am surprins in oglinda. Am avut un mic soc. Sunt eu, aceasta aratare jalnica, cu o pijama lamentabila si botita, cu cearcane adanci si parul tern? Au trecut doua luni de cand l-am nascut pe Andrei. Doua luni de cand nici nu mai stiu ce este un fard de obraz sau spuma coafanta. Ocupata cum sunt sa-l „bibilesc” pe ingerasul meu, sa-I spal pe cap cu un sampon cu actiune blanda, sa-i masez piciorusele cu ulei de migdale, sa- l pudrez pe poponet cu talc parfumat, sa-i aerisesc si sa-i parfumez camera, sa-i pun in baita putin ulei de lavanda…
In costumasele lui care ne-au costat o avere, pufoase, moi si mirosind a parfum de trandafiri, puiutul meu este frumos ca un printisor. Sau mai degraba ca bebelusii din reclamele la Pampers. Insa mamica Ce sa mai zic? O sa mai intre ea vreodata in blue-jeans-ii preferati? Gata cu lamentarile. Sa nu disper. Mai bine sa incerc sa ma mobilizez. Ii telefonez pe loc mamicii mele dragi. O rog sa stea putin cu Puiutul cat ma duc eu pana la coafor. Cat despre silueta, imi stabilesc de azi un regim. Care va fi urmat si-i va folosit si taticului, pentru ca nici el nu a scapat de „kilogramele luate in timpul sarcinii”.
Vizitele continua. Ca si valul comentarillor, nu totdeauna inspirate. Douazeci si sapte au votat „leit maica-sa”, iar treizeci si unu „leit taica-sau”, doi in favoarea unei ipotetice asemanari cu Charlie Chaplin, unul pentru asemanarea cu postasul (ah-ah, o glumita „buna” a lui Mircea, care a facut armata cu Ion) si optsprezece, nehotarati, nu se pronunta.
Nasul, nasa, unchi, matusi, veri… Cand suna la usa stiu sigur ca ascund ceva la spate, zambind in acelasi timp conspirator: un mic cadou pentru Razvan. Crocodili din plastic, miscatori, capete de ursuleti, babetele cu testoasele Ninja… Unde sa le mai pun pe toate? Aceste daruri de un gust indoielnic il lasa bineinteles complet indiferent pe Razvan. Si totusi, scopul lor este sa-i suscite primele manifestari de bucurie puiului de om, primele semne ale descoperirii lumii inconjuratoare si ale simtului umorului: primul sau zambet.
Degeaba I-au gadilat cu totii sub barbita, s-au strambat sau au zornait tot felul de jucarii tampite, Andrei isi pastreaza primul zambet pentru mamica lui. Si asta se va intampla intr-o duminica, in caldura binecuvantata care il invaluie dupa suptul de la ora pranzului. Manualele specializate vorbesc despre zambetul in somn. Sarmani autori de manuale, tristi si singuri. Primul lui zambet mie mi-a fost adresat. Sa nu-mi spuna nimeni povesti.
