Atunci cand sunt mai experimentati si mai putin anxiosi, parinti sunt, in general, mai „cool” cu „ultimul venit”… Este, totusi, aceasta atitudinea potrivita? Cum trebuie sa ne purtam ca micutul sa creasca liber si sa devina autonom?
Fiecare ocupa un loc anume in cadrul relatiei dintre frati… Ce se petrece in cazul celui mai mic? Ultima pozitie este de invidiat?
Mezinul joaca un anumit rol in relatia cu fratii si surorile… si cu mama sa
Doua cazuri sunt demne de luat in seama. Fie mezinul familiei este foarte descurcaret pentru ca este foarte liber si pentru ca parintii il lasa sa experimenteze tot ceea ce il intereseaza. In acest caz, isi urmeaza cu usurinta fratii mai mari si se maturizeaza destul de repede. Fie este excesiv de protejat de mama si chiar de fratii si surorile sale care il cocolosesc si il considera mult timp un bebelus. Simtind ca nu este la inaltime sau temandu-se de lumea exterioara, de care toata lumea il protejeaza, acestuia ii va fi greu sa devina autonom.
Intr-o familie cu trei copii, mezinul aplaneaza, de obicei, conflictele care ar fi putut sa existe intre fratii mai mari: cel de-al doilea inceteaza subit sa mai fie „rivalul” direct al celui mare, iar mezinul nu este decat „ultimul venit”. Devine mai repede aliatul fratelui mai mare sau al surorii. Problema este ca, uneori, parintii stiu sau presimt ca nu vor mai avea alti copii dupa el. Pozitia ultimului nascut nu este, deci, mereu evidenta. Mai mult decat ceilalti, el isi va pastra pozitia de bebelus mai ales ca multe mame doresc in subconstient acest lucru… Cand este mai experimentata are raporturi apropiate cu el si se simte deci cu atat mai motivata sa prelungeasca aceasta situatie.
„Ruptura” care exista uneori intre fratii mai mari si mezin este cu atat mai importanta cu cat diferenta de varsta este notabila: fie cei mari isi iau rolul de protectori, fie sunt invidiosi pe relatia apropiata care se stabileste intre mezin si mama. De aceea, mezinului ii vine mai greu, de cele mai multe ori, sa plece din casa parinteasca si sa se „desparta” de mama.
Intrucat copilul trebuie sa se dezvolte liber, intreaga familie si mai ales parintii trebuie sa fie constienti de adevaratul lui loc
Pentru al ajuta sa isi ocupe un anumit loc in familie si pentru a impiedica legaturile prea distante intre cei mari si mezin, trebuie uneori sa va impuneti sa il scoateti de sub tutela dumneavoastra cat mai repede.
- Nu il alintati prea mult. Si el trebuie sa invete sa se descurce singur ca si ceilalti doi. Si el trebuie sa se simta stimulat de dezvoltarea fratilor mai mari si sa simta nevoia sa le urmeze exemplul.
- Nu fiti prea exclusiv cu el. Numai in cazul in care diferenta dintre mezin si fratii mai mari este mare, se vor naste reactii de invidie din partea ultimilor, pentru afectiunea deosebita pe care o purtati celui mic. Mezinul va suferi sigur din cauza acestei invidii si o va gasi Risca sa se simta stanjenit si sa va poarte pica… In cel mai rau caz, poate lua chiar decizia de a se desparti de familie pentru a nu mai fi tinta invidiilor.
- Incurajati-I sa devina independent si sa-si impartaseasca experientele si nedumeririle cu fratii si surorile. Acest lucru va strange legaturile si va da incredere copilului, care va putea beneficia de „experienta” fratilor mai mari.
- Intr-un cuvant, incurajati-I sa va paraseasca cat mai repede. In caz contrar, ii va lua mai mult timp decat celorlalti (care au trebuit sa infrunte venirea unui mezin care le lua locul).
