Ana este cea mai buna prietena a mea.Ea se deosebeste de ceilalti pentru ca are intotdeauna o parere despre orice.Inclusiv despre metodele de pregatire in vederea nasterii.
Nu a fost niciodata insarcinata insa acest amanunt nu are nici o importanta."Cantecul prenatal este "new age" si este la mare moda", imi explica ea, cu un aer putin cam snob. O fi, insa cu vocea mea de rasnita stricata, mai bine sa uit pe loc ariile la moda, altfel cine stie, risc sa perturb previziunile meteo pe urmatoarele 5 luni.
Oamenii sunt extraordinari. Cand imi vad burtica cea rotunda, fiecare isi da cu parerea. Incepand, bineinteles, cu maica-mea. Care ma suna in fiecare dimineata:"Fii atenta cu cruditatile, o singura foaie de salata prost spalata iti poate da toxoplasmoza (a citit ea undeva intr-una din revistele alea pentru femeile "intelectuale"). Si nu manca decat carne fiarta bine. Mai ales cea de porc. Fii atenta cu branza de vaci, te hranesti bine, da? Nu muncesti prea mult? Te odihnesti suficient? Ah, le plang pe bietele femei din ziva de azi, zau asa. Gravida in trei luni si sa mai mergi si la serviciu. Pe vremea mea, femeile care asteptau un copil aveau tirnp sa se odihneasca..."
Bine mama. Dar cum sa ne platim intretinerea si ratele la masina dintr-un singur salariu? Ca sa nu mai pun cele cateva zile la mare, care ne incarca bateriiile? Si apoi ce-as face toata ziva acasa? M-as protapi in fata televizorului si m-as mangaia pe burta? Sau m-as apuca sa-i fac trusoul bebelusului? Nici nu stiu sa tricotez.
Erau alte timpuri pe atunci. Bunica a avut sase nasteri pe care le-a suportat voiniceste si in vremea aia nu se facea rahianestezie. Ea e speriata de vizitele mele lunare la ginecolog: "Ce au toti doctorii astia de considera femeile gravide ca pe niste bolnavi? Pe vremea mea nu era atata tevatura. Si nasteai acasa, cu moasa si cu medicul de tara. Putin cloroform si gata." Da, bunicuto, insa ce nu poate ea intelege, draga mea bunicuta, este procreerea asistata, cum poate fi conceput un copil intr-o eprubeta este pentru ea un mister de nedezlegat.
Apoi vin ceilalti. Secretara de la receptie, la birou, care imi povesteste cu lux de amanunte nasterea hemoragica si inspaimantatoare a nepoatei ei, Maria. Si Cristina, cea prefacuta, de la contabilitate, care povesteste: "Iti aduci aminte de Alexandra? Ei bine, cand era in 4 luni, sotul ei si-a luat talpasita. I-a fost frica de responsabilitati. A propos, dar tu ce faci? Cum iti merge cu Ion?".
Va multumesc, dragele mele colege.
