Primul suras sau primul „areuh” al unui copil sunt momente importante. Dar primul Iui cuvant este pentru parinti aproape un eveniment! Pentru a-I ajuta sa progreseze, a-I face sa doreasca sa comunice, urmati instructiunile de fata…
Toti bebelusii sunt programati genetic pentru a vorbi. Dar ei nu pot intra cu adevarat in universul limbajului decat cu participarea parintilor. Voi sunteti cei care trebuie sa stimuleze copilul, sa stabileasca din primele zile o adevarata comunicare, pentru a initia acesta invatare care va necesita mai multi ani.
Cum invata bebelusul sa vorbeasca pana la 6 ani
Din primele sale ore de viata, nou-nascutul este capabil sa reactioneze la intonatiile unei voci. Acesta este inceputul comunicarii care nu va inceta sa se dezvolte.
Dar aventura nu se opreste aici. De-a lungul lunilor, copilul va trece prin etape, fiecare bogata in felul ei. Veti avea uneori impresia ca nu intelegeti nimic din ce spune. Totusi, chiar exprimata prin simple sunete, vointa este totdeauna aceeasi: de a comunica.
Intre 1 si 5 luni, bebelusul gangureste
Este vorba de sunete „vegetative” sau Hreactionale” (in special vocale), care exprima starea lui de bine sau de suferinta. El deja stabileste o comunicare prin privire sau mimica. Recunoaste sunetele limbii sale materne. In acest stadiu de dezvoltare, bebelusii inca nu emit sunete vocale decat din pozitie culcata, deoarece nu-si controleaza inca variatiile vocii.
De la 6 la 9 luni, bebelusul incepe sa introduca consoanele
Este perioada numita de dublare a siiabelor: „bababa”, „papapa”. Dar atentie, nu va bucurati prea repede, deoarece atunci cand spune „papa” nu inseamna ca ii este foame! Si in acest caz, nu este inca vorba decat de aangurit. In schimb, daca vede ca sunteti multumiti de sunetele pe care le emite, el le va repeta si va sfarsi prin a spune „papa”. De altfel, faptul ca de multe ori „papa” este primul pe care i! spune are o cauza simp!a: sunetu! „p” este usor de pronuntat. Miscarea buzelor pentru emiterea sunete!or „papa” este mai usoara decat cea necesara pentru a spune ”mama”.
De la 9 la 15 luni, bebelusul spune primul lui cuvant.
Acesta nu este obligatoriu „tata” sau „mama”, el poate spune numele unui obiect care ii este drag sau pe care il vrea. Pentru el, cuvantul acesta reprezinta o fraza intreaga, de exemplu daca spune „bobo” el vrea sa exprime „mama da-mi o bomboana”; acestea sunt asa-numitele „cuvinte fraza”,
Copilul poate inventa, de asemenea, cuvinte proprii: „tu-tu” reprezinta toate masinile care trec…
Este, de asemenea, perioada „generalizarii”, in care numeste „tata” toti barbatii pe care ii vede sau spune „pisu” pentru toate animalele. El a inteles sensul unui cuvant si il aplica pentru tot ce i se aseamana.
Incepand de la 18 luni bebelusul formeaza propozitii.
De fapt, el juxtapune cuvinte, cum ar fi ”tata pa”, in stil telegrafic, dar inteligibil. El intelege lucrurile, evenimentele, actiunile din viata lui cotidiana, este capabil sa arate partile corpului, obiectele familiare, sa mearga sa-si caute ursuletul de plus daca i-o cereti… Incepe sa formeze mici propozitii folosind „eu”. Isi fac aparitia, in special,posesiunea si negatia. Isi imbogateste repede vocabularul si intelege mult mai mult decat poate exprima.
De la doi ani isi fac aparitia cuvintele „auxiliare”
Vocabularul lui se imbogateste cu prepozitii (in, sub), articol (un, o), pronume (eu, tu). Construieste primele coordonari: „mama a plecat si tata este in gradina”.
La trei ani si peste, limbajul este constituit
Copilul se elibereaza de actiune si foloseste cuvinte care exprima abstractii: a iubi, a visa… Isi pune primele intrebari deoarece are deja bine puse bazele limbajului. Aceasta etapa este esentiala, deoarece de ea depinde instalarea adecvata a limbajului scris. Daca exista probleme, acestea trebuie depistate, asadar, in grupa mijlocie de gradinita.
