Studiile si experienta au demonstrat ca familia este responsabila pentru majoritatea tulburarilor in plan afectiv ale copiilor.
Divortul este, pentru copil, cea mai traumatizanta forma de dezorganizare a familiei, deoarece acest proces, de cele mai multe ori ireversibil, "destrama" toata imaginea despre lume si viata, despre sine si despre ceilalti, construita de copil in mintea sa; pe de alta parte, copilul considera ca este o lege a firii ca el sa ii aiba alaturi pe parintii sai, care au obligatia de a-l ingriji si ocroti. Site-ul Ad-avocat va pune la dispozitie cateva sfaturi despre cum sa abordati problema divortului in ceea ce-i priveste pe copii. De asemenea, va ofera cateva trucuri despre cum sa alegi un avocat bun, si care sunt criteriile de alegere.
Exista o problema de climat psihologic special in cazul recasatoririi parintilor. Mama sau tatal vitreg vor fi priviti cu suspiciune, aproape in toate cazurile. Cand in noua casnicie apar si alti copii, lucrurile se complica si mai mult. Dar tine cont de faptul ca esti un model pentru copilul tau si trebuie sa ii demonstrezi ca esti o luptatoare, ca o poti lua mereu de la capat si ai dreptul sa fii fericita.
Nu este obligatoriu sa se observe imediat dupa divort faptul ca acest eveniment neplacut a afectat copilul. Intotdeauna acesta sufera dupa despartirea sau divortul parintilor, indiferent ce varsta are. Important este ca intreaga familie sa ofere suport pentru toti cei implicati, sa se apeleze la un psihoterapeut pentru consilierea si psihoterapia preventiva, pentru a inlatura temerile copilului si pentru a-l ajuta sa depaseasca momentul cu bine.
Cum abordezi problema divortului vizavi de copil: Nu va certati in fata copilului, el se va simti dezorientat, va prelua stresul si isi va forma prejudecati despre acel parinte care "pierde teren" in disputa. Copilul are cea mai mare incredere in parintii sai, si foloseste relatia parintilor ca un etalon pentru viitoarele lui relatii de cuplu. Tendinta este fie de a copia, fie de a reactiona invers fata de ceea ce observa la parinti. Este bine sa incurajezi copilul sa evalueze corect situatia, fara de a-l influenta in vreun fel, si sa-l inveti sa va comunice sentimentele, gandurile si temerile lui. Sentimentele negative, odata ce sunt identificate si exprimate sunt pe jumatate inlaturate. Nu uita ca trebuie sa vada ca si tu faci acelasi lucru. Explica-i ce se intampla intre tine si tatal lui, insa fara a-l impovara cu stres inutil, adica, lucruri care va privesc strict pe voi doi, parintii, si pe care nu ar fi bine sa le afle. Trebuie sa faceti diferenta foarte clar intre relatia cu sotul si relatia cu copilul. In cadrul oricarei familii, fiecare membru indeplineste mai multe roluri. De exemplu, tu esti sotie, mama, iar in familia extinsa esti si fiica, sora etc. Rolul tau de parinte nu trebuie sa se confunde cu cel de sotie si nici invers. Sunt anumite detalii ale relatiei tale cu tatal lui, care nu il privesc pe copil, si care nu i-ar face bine daca le-ar afla. Nu inversuna copilul impotriva tatalui sau, cum nici invers nu trebuie facut. Evita sa-i pui etichete, generalizari, sotului tau pe care sa le poata prelua. Trebuie sa ii spui motivele pentru care ati decis sa divortati sau sa va separati pentru a nu intelege ca ar fii vinovat pentru ruperea relatiei, dar specifica intotdeauna ca sunt motivele tale sau ale voastre. In general, copilul accepta greu, sau deloc, faptul ca separarea parintilor este permanenta si se va astepta ca voi sa va impacati. Este bine sa ii spuneti la ce trebuie sa se astepte. Toate discutiile cu copilul trebuie purtate cu calm, intr-un moment in care amandoi sa fiti linistiti, pentru a avea succes. Copiii de multe ori sunt folositi ca si tampon in relatia parintilor si isi transmit mesaje prin intermediul copilului, datorita comunicarii defectuase dintre cei doi. De aceea copilul se poate simti vinovat de distrugerea relatiei, chiar daca nu are nici o legatura.
Daca simti nevoia sa discuti despre nemultumirile tale vizavi de partenerul tau, este foarte bine. Te va ajuta sa depasesti mai usor problemele si sa evaluezi corect situatia, numai ca nu trebuie sa-ti incarci copilul cu ele. Du-te in vizita la o prietena buna, cauta-ti un psiholog bun, vorbeste cu parintii tai. Nu comenta in fuga, dezorganizat, copilului tau, toate supararile tale.
