In secolul al saselea,papa Grigore 1-a trimis pe Augustin pe insulele britanice pentru a evangheliza populatia anglo-saxona.El a dat ordin calugarilor sa integreze ceremoniile crestine in traditia paganitor pentru ca schimbarile sa nu ii sperie prea mult.
O data cu raspandirea crestinismului,sarbatoarea Craciunului a inceput, de asemenea, sa joace un rol din ce in ce mai important in viata politica a popoarelor europene.Ca urmare a prabusirii administratiei romane si a sistemului de transporturi, comunicarea intre suverani a devenit din ce in ce mai rara.Astfel,Craciunul a devenit una dintre rarele ocazii de intalnire a printilor.In intreaga Europa, regii se incoronau in aceasta zi,cum a facut Carol cel Mare, rege al francilor, care a fost numit Imparat al Sfantului Imperiu Roman de catre papa, in ziva de Craciun a anului 800.
Se faceau intalniri pentru festivitati foarte mari, care se caracterizau printr-o risipa nemaipomenita.Se organizau mese imense,la care adesea se manca si se bea in exces, se dansa si se juca. In special jocurile de carti erau la moda.In Anglia, aceasta practica nu era autorizata decat pe perioada Craciunului.
Piesele de teatru si reprezentatiile scenice erau foarte apreciate in Europa.In general, ele erau destul de crude, insufletite si echivoce.Continutul lor, simbolic, era adesea inspirat din traditiile si riturile pagane. In loc sa interzica in mod formal aceste practici,Biserica a incercat sa le opuna piese si tablouri vii care aveau ca tema principala nasterea Mantuitorului,dupa datele fumizate de Evanghelia lui Matei si de cea a lui Luca.Reprezentarile vii pe care le cunoastem astazi ale ieslei din Betleem probabil ca aici isi au originea.
In epoca, ele erau raspandite mai ales in regiunile de munte.Figurinele de Craciun din ceramica din Provence provin direct din aceasta traditie si au aparut in secolul al XVIII-lea, favorizand, in Franta mai ales, raspandirea ieslelor domestice.Personajele erau atunci modelate din miez uscat de paine, apoi unse cu ulei si cu lac.
