Inca din primele zile ale vietii, un bebelus este dotat in vederea inregistrarii a tot ceea ce se intampla in jurul lui si a inmagazinarii unui numar mare de informatii. Este inceputul concentrarii, pe care aveti tot interesul sa o incurajati cu ajutoru! jocurilor si al ghidusiilor cotidiene.
Chiar daca materialul Iui senzorial nu a ajuns inca la maturitate, un bebelus de cateva luni este intru totul capabil sa isi concentreze atentia, cu conditia sa evolueze intr-un ambient favorabil.
In ciuda unei viziuni care este departe de a fi perfect realata (el vede ca prin ceata si dispune de un camp vizual foarte limitat pana la patru luni) un copil foarte mic poseda, inca de la nastere, capacitatea de a se concentra asupra imaginilor care ii sunt prezentate.
In schimb, ii este foarte greu sa-si mentina aceasta atentie. Este asadar inutil sa incercati sa-i captati privirea mai mult de cateva secunde. Veti putea incepe prin a incerca sa-i fixati in mod durabil atentia atunci cand el va atinge etapa urmatoare: manipularea oblectelor„ un mijloc de explorare foarte pretios care permite sa memorizeze prin intermediul pipaitului o gramada de informatii. In principiu, partea esentiala a acestui sistem de atentie se instaleaza pe parcursul primului an. Dar ritmul este destul de variabil in functie de copii… Si in special capacitatea parinti!or de a se juca cu bebetusul lor! Intr-adevar, voi sunteti cei carora le revine rolul de a-i cultiva capacitatea de a se concentra, inaintea aniversarii primei sale zile de nastere.
Incepand cu 6 luni: forme si culori
Din momentul in care poate sa stea asezat, fara a obosi si din momentul in care o face cu adevarat, vederea sa periferica se largeste, puteti sa-i propuneti jocuri de gandire.
Din momentul in care sta bine asezat, propuneti-i jocuri de gandire, cum ar fi formele decupate care urmeaza a fi potrivite in gaurile corespunzatoare (o noua forma de puzzle pentru cei mai mici) sau obiecte care trebuie grupate in functie de culoare.
Ce sa facem pentru a-I indemna sa faca progrese fara a-I plictisi? Pur si simplu, participand activ la jocul lui.
La inceput, aratati-i ce trebuie sa faca. Apoi, lasati-I sa puna stapanire pe jucarie incurajandu-I prin gesturi si cu vorba sa puna formele acolo unde trebuie. Imediat ce simtiti ca atentia ii s!abeste (incepe sa priveasca in jur, semn ca jocul a trecut pe planul doi), nu ezitati sa recentrati atentia luand o piesa in mana pentru a-i arata ca va jucati si ca vreti sa puneti piesa in locul potrivit. In general, acest procedeu ajuta sa prelungiti cu cateva minute capacitatea de a fi atent. Totusi, este inutil, in special la inceput, sa insistati prea mult timp. Pana la varsta de un an, un joc parinte-copil nu trebuie sa dureze, totusi, mai mult de o jumatate de ora, cu riscul de a satura capacitatile micutului, de a-I enerva si de a produce efectul exact invers celui dorit. Atunci cand a pus toate formele in cutie, lasati-I sa hotarasca singur daca doreste sa continue sau nu. In plus, retineti ca, a-I obliga sa continue acelasi joc, atunci cand este evident ca vrea sa faca altceva, ii poate limita, de asemenea, posibilitatile de explorare si il poate impiedica sa isi dezvolte curiozitatea, o calitate care este si ea esentiala pentru dezvoltarea inteligentei sale.
