Incet-incet, sarbatorile au devenit un prilej de risipa, ceea ce displacea puritanilor.Incepand cu 1583, prezbiterienii din Scotia au interzis celebrarea Craciunului. Puritanii englezi au sfarsit prin a-si impune conceptiile atunci cand a avut loc razboiul civil din 1642.Oamenii erau obligati sa munceasca in ziva de Craciun asa cum ar fi lucrat intr-o zi obisnuita. Dar anumiti oameni au continuat sa sarbatoreasca ziva de Craciun in familie.Regele a abolit, pana la urma, aceasta interdictie.
In aceasta perioada incepuse sa se obisnuiasca deja sarbatorirea Craciunului cu mai multa discretie, iar obiceiurile au devenit asemanatoare celor pe care le cunoastem astazi.
Chiar si in tari catolice ca Italia si Franta, unde puritanii nu aveau prea multa influenta,Craciunul devenise o sarbatoare de reculegere in familie.
In secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, a inceput sa se raspandeasca traditia care consta in oferirea reciproca de cadouri de Craciun sau de daruri de Anul Nou. Cadourile de Craciun sunt, fara indoiala, o reprezentare simbolica a darurilor pe care le-au adus Regii Magi lui Iisus.Pe timpul cat a domnit Cezar, functionarii primeau deja cadouri de la populatii la inceputul fiecarui an, si chiar sclavii primeau daruri de la stapanii lor.Inainte de Hristos,fiecare camin oferea jertfe zeilor pentru sarbatoarea solstitiului de iarna, pentru ca acestia sa le apere casa de spiritele rele si ca sa vegheze asupra fertilitatii ogoarelor.
