De-abia nascut, bebelusul este masurat. Iar aceasta supraveghere centimetru cu centimetru va dura pana la adolescenta. Graficul de crestere constituie un bun „termometru” al sanatatii sale.
Chiar de la nastere, bebelusul este supus primei sale examinari. Este cantarit, masurat, de asemenea i se noteaza si perimetrul cranian. Tot atatea elemente care vor fi verificate in repetate randuri pe parcursul lunilor urmatoare si, cu o frecventa mai redusa, pe parcursul mai multor ani.
Din ce motive sunt atat de atenti specialistii Ia aceste diverse masuratori? Pur si simplu pentru ca un copil care ia in inaltime si in greutate in mod regulat este un copil pe deplin sanatos, care are toate sansele ca si celelate functiuni ale sale sa evolueze la fel de favorabil.
Inaltimea este elementul care aduce cele mai multe precizari in legatura cu aceasta stare de sanatate. Intr-adevar, spre deosebire de greutate, ea nu este supusa efectelor ambientului (o lipsa de pofta de mancare datorata, de exemplu, unei boll).
Acesta este motivul pentru care ea trebuie sa fie supravegheata in mod regulat, intr-un ritm care difera in functie de varsta copilului.
Pana la 2 ani, copilul trebuie vazut cu regularitate de catre pediatru pentru a fi supravegheat si pentru vaccinuri.
In continuare, pana la 3 ani, este bine sa i se controleze inaltimea si greutatea cel putin o data la fiecare 6 luni.
Ulterior, si pana la sfarsitul cresterii lui, este necesar ca o data pe an sa se verifice daca un copil „creste normal”. De altfel, aceasta este ritmicitatea cu care el trebuie sa fie dus la medic pentru o simpla vizita de control.
De fiecare data, luati-i cu voi si carnetul de sanatate. Acesta contine graficele de crestere – unul pentru fete si unul pentu baieti – care permit sa se urmareasca evolutia inaltimii si greutatii pe parcursul mai multor ani.
Graficele standard prezentate in carnetele de sanatate au fost stabilite pe baza studierii a numerosi copii de aceeasi varsta. Drept urmare, ele reprezinta o medie, cu o limita inferioara si o limita superioara, care marginesc curba medie si formeaza asa-numitele „culoare”.
Ele sunt utile din mai multe motive: pe de o parte indica evolutia unui copil, precum si daca el evolueaza in limitele corespunzatoare varstei sale. Locul unde vi se plaseaza copilul in zona de crestere poate oferi si indicii in ceea ce priveste inaltimea sa viitoare. Daca, de exemplu, el are tendinta de a ramane in „culoarul” inferior (dedesubtul curbei medii), probabil ca Ia varsta adulta va fi mai scund decat daca se situeaza in „culoarul” superior.
In plus, graficul de crestere permite ca dintr-o prima privire sa se depisteze anomaliile.
Daca de Ia un an la altul copilul vi se mentine in acelasi „culoar”, nu aveti nici un motiv de ingrijorare. Dimpotriva, daca intr-un moment al cresterii sale graficul inregistreaza o inflexiune neta – trece in culoarul inferior – sau o la brusc in sus, aceste variatii bruste pot semnala probleme de sanatate. De aici si investigatiile initiate de medicul curant care va cauta sa le afle cauzele.
