In fiecare seara, aceeasi poveste.Marina,7 ani, se uita cu invidie in farfuria fratelui ei de patru ani, Mihnea. Daca, din nefericire, aceasta este usor mai plina (are cam trei cartofi prajiti in plus),incepe o scena: "Mama, nu e drept, lui i-ai pus mai mult!".
Bolul de lapte de la micul dejun mai mult sau mai putin plin, parte din tarta cu corcoduse cu mai multe sau mai putine fructe, numarul de pupici dati in week-end de taticul-mamica, timpul de lectura seara, cumpararea de haine... Marina contabilizeaza totul, fiind foarte sensibila la toate diferentele de tratament dintre ea si fratele sau.
Degeaba mama ei, Sorina, taie matematic cea mai mica bucatica de paine (si nu este usor sa o faci cand te afli pe strada, pe drumul de intoarcere de la scoala...), isi multiplica atentiile fata de amandoi (cumparand biscuiti cu ciocolata pentru unul, gofrete cu vanilie pentru celalalt), nimic nu ajuta, iar Marina are adesea impresia ca are mai putin decat fratele sau.
Dar de ce cere ea atata atentie? De fapt, ce vrea ea? Vrea pur si simplu mai multe semne de iubire, mai multa atentie din partea parintilor sai.
De ce? Pentru ca gaseste ca fratele ei este prea stanjenitor. In adancul sufletului ei, ea are impresia ca el area cea mai buna parte din prajitura, ca ocupa cea mai mare parte in sufletul parintilor lor.
Solutia: valorizati diferentele dintre ei
Cum sa o linistesti pe Marina, sa o convingi ca parintii o iubesc la fel de mult ca pe fratele ei, dar altfel?
Ajutand-o sa cultive si sa valorizeze diferentele
Marina, ca toti copiii, are gusturi,dorinte care sunt numai ale ei.Ea este mai degraba indemanatica, cu un bun simt artistic si adora muzica, mai ales pianul pe care l-a descoperit la ora de muzica.Ok!Sorina ii incurajeaza talentele de desenatoare, expune cu regularitate lucrarile ei pe culoarele din casa si a inscris-o intr-un atelier muzical.Consacrare foarte asteptata atunci cand a avut loc incheierea anului cu un mic concert, la care au participat toti parintii!
Ea este mai mare si are dreptul sa se culce putin mai tarziu decat fratele sau, pentru a face un puzzle in salon sau pentru a imparti un moment de intimitate cu parintii.
Mihnea, mai mic, are dreptul la alintaturi mai indelungate.Cum este foarte sportiv, cu o predilectie pentru jocurile cu balonul, ia cursuri de mini-fotbal.
Gasindu-i locul just in cadrul familiei
Valorizarea diferentelor dintre copii permite sa se instaleze un schimb unic cu fiecare dintre ei.Relatia este mai bogata,mai satisfacatoare.Iar sentimentul ca "are mai putin", sau ca nu are ceva la fel de bun,dispare progresiv.
Gratificata, recunoscuta pentru ceea ce este (si nu pentru ceea ce parintii sai ar vrea sa fie), Marina a pierdut mania de a invidia cu un aer rautacios farfuria fratelui sau.Ea se cunoaste mai bine, are mai multa incredere in ea insasi, in capacitatile sale.Si aceasta a ajutat-o sa-si gaseasca locul in sanul familiei.Da, ea este mai mare, este prima dintre frati.Este locul ei, locul bun pentru ea. Ea nu seamana cu nimeni altcineva si de aceea este iubita!
Mihnea este cel de-al doilea, acesta este locul sau.Si nu exista pentru el un loc mai bun ca acesta.
