Cu totii ne dam cu parerea despre cum ar trebui sa ne educam copiii, dar nu prea stim cum sa procedam atunci cand suntem pusi in fata acestei situatii. princeradu.ro iti prezinta calitatile de baza pe care trebuie sa le aiba un parinte.
In educarea copiilor, pe primul loc ca importanta se situeaza dragostea neconditionata, dar este nevoie si de rabdare, respect reciproc, perseverenta si stiinta de a fi un bun ascultator.
Este foarte important sa existe iubire, pentru ca in familiile in care exista iubire, exista si dispozitia de a rezolva conflicte conjugale. Exista rabdarea de a asculta si de a ajuta copilul. Exista armonie si aceasta ii da copilului un sentiment de stabilitate, il face fericit.
Majoritatea parintilor isi fac treaba destul de bine daca :
Constituie un model demn de urmat Adopta aceleasi pareri pedagogice si nu se contrazic in privinta educarii copilului, in fata acestuia Sunt sinceri si afectuosi cu copiii lor Au o atitudine previzibila fata de reguli: copilul stie ca ceea ce i se interzice azi nu i se va tolera maine Sunt consecventi Sunt rabdatori Trateaza copilul ca partener, nu ca subordonat.
Este foarte bine pentru starea lui sufleteasca sa vada ca parintii se saruta, se mangaie si se iubesc. Lumea devine un loc mult mai sigur. Ar trebui ca in fiecare familie sa se realizeze un front comun intre mama si tata.
Aceasta viziune pedagogica unitara este cel mai important lucru pe care parintii trebuie sa-l faca, pe langa pastrarea atmosferei armonioase in familie. Frontul comun presupune negocierea modului in care va fi educat copilul. Acest lucru inseamna ca parintii sa vorbessca aceeasi limba in privinta actiunilor permise si a celor interzise copilului.
De asemenea, parintii trebuie sa se puna de acord in privinta modului de recompensare si de sanctiune. Astfel pentru fiecare tip de abatere, aceeasi sanctiune sau retragere a unei recompense trebuie data si de mama si de tata. O decizie luata de un parinte trebuie respectata si de celalalt. Pentru o fapta buna, copilul trebuie sa stie ca va obtine aceeasi recompensa de la ambii parinti. Numai asa reusiti sa vorbiti aceeasi limba. Altfel va faultati unul pe celalalt, va scade prestanta, autoritatea in fata copilului si pe masura ce creste, el devine un adevarat expert in manipularea parintilor.
Cand un copil isi abordeaza parintele si cere voie sa faca un anumit lucru, prima intrebare ar trebui sa fie : “Dar ai intrebat-o pe mama/tata ?”. Daca raspunsul este “nu” si ai cea mai mica banuiala ca celalalt ar putea avea o alta parere, ii poti raspunde : “O sa discutam si iti spunem noi”.
Negocierea punctelor de vedere nu trebuie sa aiba loc in prezenta copilului, pentru ca el sa nu o interpreteze ca lipsa a intelegerii intre parinti.
Daca parintii nu negociaza intre ei cum trebuie sa actioneze amandoi in diverse situatii, ci critica mereu orice masura pedagogica luata de celalalt parinte, copilul nu va intelege mare lucru despre ceea ce este bine sau rau.
Copilul speculeaza aceste neintelegeri, stie ca celalalt ii va tine partea atunci cand unul il pedepseste. Va actiona doar in functie de propriile interese si nu in functie de ceea ce este bine sau rau.
