Cum fac viitoarele mamici pe care le vezi radiind de frumusete si sanatate pe prima pagina a revistelor la moda,ca sa arate asa de bine?
Elegante si gratioase, cu o burtica cocheta si apetisanta subliniata de o centura sic peste solduri.
Iar eu,insarcinata in doar 3 luni simt ca innebunesc; mi se umfla picioarele,am si luat deja 7 kg in greutate,parul nu imi sta de nici un fel,sunt extenuata si am o mutra ca-mi vine sa-mi dau pumni.
Opusa acestei imagini idilice destinata sa repopuleze intreaga Romanie,este aceea a primiparei sexi intr-o rochita mini din lycra,supereficienta la locul de munca si ale carei rotunjimi imbietoare il innebunesc si il induioseaza pe colegul si, in acelasi timp,viitorul tatic.Fie la ei,acolo.
Pe al meu il cheama Ion.Insa Ion al meu, cand se intoarce de la munca, la ora 18.30,si intra in sufragerie, nu da peste nici un sex-simbol tricotand botosei din lanica roz.
Ci peste o viitoare mamica epuizata,prabusita pe canapea, cu picioarele ridicate pe o perna din cauza problemelor de circulatie.
Mi-am pus bine,la pastrare, pantofiorii mei frumosi cu tocuri inalte; piciorusele mele umflate nu suporta decat niste papuci diformi.In ceea ce priveste seductia, so lasam pe altadata... Peste 6 luni...
Haideti sa vorbim putin despre serviciul meu. "Este o veste extraordinara si va felicit",au fost cuvintele sefului cel mare.
Fara sa-si imagineze o clipa ca sarcina mea va fi altceva decat 9 luni de beatitudine completa.
De trei luni ma chinuie greturile dimineata.
Adica ajung la serviciu cu stomacul intors pe dos,ca dupa traversarea Atlanticului pe furtuna. Iar dupa masa de pranz, ma cuprinde o pofta nebuna sa trag un pui de somn...
Se va acorda vreodata dreptul la siesta gravidelor epuizate?Ma indoiesc.
Acum la moda este super-femeia.Si cu ce drept sa-i marturisesc sefului ca sunt epuizata?Seful, cu secretara lui careia i s-a rupt apa in timp ce cara dosarul Rominstal in sala de sedinte!
Insa nu va inselati. La cei 27 de ani ai mei, cu burtica mea proeminenta si cu cele 7 kg in plus, sunt cea mai fericita dintre femei.
Traiesc o perioada extraordinara: aceea in care imi pot contempla pe ecran viitoarea progenitura.
Este adevarat ca imaginea nu prea este de calitate.
Seamana mai mult sau mai putin cu acel canal HBO blocat,o ceata deasa.
Si totusi, ecranul mai contine ceva:un puisor de mormoloc de numai 3 cm care cuprinde toate sperantele din lume.
Un adevarat miracol, difuzat in direct in fata telespectatorilor induiosati: viitorul tatic care ma tine de mana si eu indragostita deja de puiutul care va veni pe lume si care va scoate primul tipat peste aproximativ 6 luni.
Este incontestabil evenimentul cel mai important de cand omul a pasit pe Luna.
Cand ma gandesc, nu mai pot de bucurie.
Si uit ca adolescentilor din ziua de azi nici nu le mai da prin cap sa cedeze locul in autobuz unei femei insarcinate.
Uit si ca nu demult,cand stateam la cozi, femeile gravide aveau dreptul sa intre prin fata. Infloritoare si fericita, abia astept momentul divin in care puiul de om ma va cadorisi cu un piciorus in burta.
Pentru fericirea noastra, a mea si a lui, imi acord mici capricii. "Poftele gravidelor" sunt bine cunoscute si trebuie sa ti le satisfaci,altfel lepezi, stiti cum se spune.
Asa ca nu ma abtin si este un lucru delicios.Unele au capricii mai rafinate,icre negre sau capsuni in decembrie.Eu sunt mai modesta: poftesc la sarmale.
Patrunsa de ideea ca micutul meu capteaza sunetele prin clipocitul bland al lichidului amniotic,ii pun CD-urile mele preferate.
Ar fi pacat sa-I privez de aceste momente care il introduc in lumea minunata a armoniilor muzicale.La urma urmei, viata intrauterina este lipsita de peripetii.
Ce are el de facut altceva decat sa astepte sa i se formeze organele, puiul mamii drag? Iata insa ca nu stiu ce gusturi are.I-ar place U2 sau Eros Ramazotti?
