Unul dintre cei mai mari fani ai Agathei Christie, sunt eu. Sunt o impatimita colectionara a lucrarilor doamnei pomenite mai sus, astfel incat ocupa un loc premiant in topul autorilor cu cele mai multe carti din biblioteca mea. Mai exact, sunt fericita detinatoare a peste 70 de volume semnate Agatha Christie si inca nu am ajuns la final. O autoare prodigioasa, “mama” misterului britanic, ma insoteste deseori in lungile nopti de iarna. Este remediul perfect pentru blue mood. Asta + o cana de ceai.
Cum am obiceiul sa bat anticariatele in cautarea editiilor mai vechi sau sa urmaresc noutatile editurilor, am dat recent peste o noua colectie Agatha Christie aparuta la editura RAO. Mai exact, editorii s-au lasat inspirati de o scrisoare pe care Agatha Christie a scris-o unui fan, in care constata ca gusturile ei nu prea se potrivesc cu cele ale publicului cititor. Prin urmare, stabileste o lista preferata a lucrarilor scrise de propria mana. Agatha Christie este una dintre cele mai bune autoare de carti politiste din lume.
Acea lista se materializeaza in tipar la RAO sub denumirea “TOP 10 romane favorite” si contine si cateva titluri noi, pe langa re-editari: “Casa stramba”, “13 probleme” si “Noapte nesfarsita”. Toate aceste romane fabuloase si altele va stau la dispozitie pe site-ul Books online.
Marturisesc ca am fost surprinsa sa gasesc pe lista volumul “Noapte nesfarsita” pe care il am deja intr-o editie mai veche, publicat de o editura obscura. Sincera sa fiu, daca nu ar fi scris mare pe coperta “Agatha Christie”, nu as fi crezut ca este scris chiar de ea. Este de departe cel mai slab roman, scris de mai sus numita, pe care l-am citit. Pe langa faptul ca este previzibil, structura lui narativa si dialogurile mi s-au parut slabute, mai degraba produsul mintii unui debutant decat cel al unui autor consacrat.
Dar nu despre “Noapte nesfarsita” vroiam sa vorbesc, ci despre “13 probleme”. Este volumul in care facem cunostinta cu Miss Marple: batrana cu ochi albastri, zugravita mereu cu un set de impletit in mana, inofensiva, si pe deasupra, banuita a fi o persoana extrem de plictisitoare, caci a trait o viata intreaga intr-un satuc – si dupa cum stim, la tara nu se intampla niciodata nimic interesant. Nu va ganditi la un scenariu spectaculos, caci nu se intampla.
Mai mult decat atat, ma bucur ca nu am citit aventurile batranei Miss Marple in ordine cronologica, caci marturisesc ca nu mi-ar fi facut o prima impresie prea favorabila. Enervanta si atotstiutoare, Marple este doar o batrana de la tara care ofera tot timpul solutii la cazurile prezentate folosind analogia, pentru ca ea este, desigur, un foarte fin observator al naturii si psihologiei umane. Nu ca ar fi rau sa inveti ceva din experientele altora, insa aceste analogii sunt cu bataie atat de lunga, incat de multe ori le pierzi sensul sau …ratezi analogia.
Desigur ca batrana va gasi solutia corecta pentru fiecare dintre cele 13 cazuri povestite in jurul unei mese, la o intalnire intre prieteni amatori de scenarii detectivistice, insa m-a amuzat faptul ca acestea nu par sa aiba o baza coerenta. Pe scurt, nu este clar cum a “impletit” ea pe langa faptele prezentate, pentru a veni cu acele solutii. In cele mai multe dintre ele, pare doar “a lucky guess”, in loc de “an educated guess”.
Nu zic ca nu ar trebui sa dati mana virtual cu Miss Marple, in semn de prezentare, insa nu pierdeti mare lucru daca treceti la celelalte romane in care o regasim, cu placere, de aceasta data. Este mult mai simpatica si nici intrebarile ei enervante si bagacioase, care amintesc un pic de stilul inspectorului Colombo, nu or sa vi se mai para deplasate. In plus, veti fi rasplatiti si cu o intriga pe masura inteligentei ei ascutite.
Am si o concluzie: chiar si cu “Noapte nesfarsita” sau “13 probleme”, Agatha Christie ramane in continuare, pentru mine, o forma de alint, o placere vinovata si o companioana perfecta pentru seri linistite.
